Copacul pe care l-am sădit
Un puiet, o lopată mică și un contract verbal: „cine uită să-l ude face cinste cu înghețată”.
Primăvara în care ne-am mutat în casa cu grădină am sădit un copac. Darius l-a numit simplu „copacul nostru”, iar Florin a făcut o schemă de udare lipită pe peretele din spate, pentru că așa face el.
Nu a fost mereu ușor: într-o vară viețuitoarele au mâncat frunzele tinere, într-alta ploaia a săpat un șanț pe lângă rădăcină. Dar copacul a rămas.
Acum are trei ramuri principale — Florin, Adriana și Darius. Luna are doar dreptul la umbră.
Ce zici de povestea asta?
